| 1.
|
NEVINOV'AT, -Ă, nevinovaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experienţă, de artificialitate si de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocenţă, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. - Ne- + vinovat. Sursă
: DEX'98
( 50145)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
Nevinovat ≠ culpabil, vinovat
Sursă
: Antonime
(71967)
- siveco |
| |
| 3.
|
NEVINOV'AT adj. 1. inocent, (înv. si pop.) negresit. (Acuzat ~.) 2. v. inocent. Sursă
: Sinonime
( 196817)
- siveco |
| |
| 4.
|
nevinov'at adj. m., pl. nevinov'aţi; f. sg. nevinov'ată, pl. nevinov'ate
Sursă
: DOR
(265383)
- siveco |
| |
| 5.
|
NEVINOV'A//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la vinovat) 1) Care nu este vinovat. ◊ A face pe ~tul se spune despre o persoană vinovată dar care se poartă parcă nu ar avea nici o vină. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care exprima curăţenie sufletească; predispus să facă numai bine; inocent; candid. Privire ~tă. /ne- + vinovat
Sursă
: NODEX
(344789)
- siveco |
| |
|
|